Audit la MAE: Peste 5 milioane de lei pierduți pe clădiri ocupate abuziv în Africa

Un audit recent scoate la iveală o gaură bugetară uriașă la Ministerul Afacerilor Externe: statul român plătește de 20 de ani utilitățile și paza pentru clădiri ocupate abuziv în Africa. Pierderile depășesc 5 milioane de lei în Namibia, Zambia și Mozambic, în timp ce nicio chirie restantă nu a fost recuperată până în prezent.

Statul român se confruntă cu o situație paradoxală în Africa, unde lipsa de supraveghere a transformat foste sedii de ambasade în locuințe gratuite pentru cetățeni străini, totul pe cheltuiala contribuabililor din România. Un raport recent al Curții de Conturi, consultat de Libertatea.ro, dezvăluie cum Ministerul Afacerilor Externe a asistat pasiv, timp de peste două decenii, la ocuparea abuzivă a patrimoniului său din Namibia, Zambia și Mozambic. În loc să valorifice aceste active sau să recupereze sumele datorate, instituția a continuat să achite facturile de utilități și serviciile de pază pentru persoane care s-au instalat ilegal în imobilele statului, profitând de o delăsare administrativă cronică ce a dus la pierderi de milioane de lei.

Capcana contractelor cu reînnoire automată în Namibia

Cea mai frapantă dovadă de neglijență a fost identificată în capitala Namibiei, la Windhoek, unde MAE deține două imobile gestionate prin contracte care se prelungesc de la sine. Auditul a constatat că, deși contractele semnate în 2015 și 2018 obligau chiriașii să suporte toate cheltuielile de întreținere, ministerul a preluat aceste costuri fără nicio justificare legală. Mai mult, instituția nu a evidențiat în contabilitate dreptul de a încasa chiriile stabilite, care variau între 5.400 de dolari pe an și 800 de dolari pe lună. Abia recent, oficialii de la București au început să colaboreze cu Ambasada României la Pretoria pentru a contracta servicii de avocatură, încercând cu întârziere să afle cuantumul exact al datoriilor și să recupereze posesia clădirilor.

Lupta cu prescripția și pierderile financiare din Zambia

Situația din Lusaka, capitala Zambiei, reprezintă vârful aisbergului în ceea ce privește prejudiciul financiar adus bugetului de stat. Deși o instanță locală a stabilit în anul 2021 că România are de recuperat peste un milion de dolari pentru chirii neplătite încă din 2004, neglijența autorităților române a oferit chiriașului o portiță legală neașteptată. Profitând de faptul că datoria nu a fost urmărită la timp, ocupantul imobilului a reușit să obțină în instanță anularea obligațiilor de plată pentru perioada 2005-2010 pe motiv de prescriere. În prezent, litigiul se află în etapa de apel la Curtea Supremă de Justiție a Zambiei, după ce MAE a aprobat continuarea demersurilor juridice pentru a salva ce mai poate din creanța uriașă.

Procesele de recuperare din Mozambic și ecoul misiunilor închise

Nici în Mozambic situația nu este mai simplă, statul român fiind angrenat într-o acțiune de revendicare a proprietății pentru un imobil situat în Maputo. Deși o primă hotărâre judecătorească a obligat pârâții la plata a aproximativ 28.000 de dolari pentru chiriile restante din perioada 2010-2011, dosarul se află încă în ultima etapă procesuală. Aceste probleme imobiliare sunt consecința directă a modului în care au fost gestionate activele după închiderea misiunilor diplomatice rezidente. În Mozambic, ambasada a fost desființată în 2011, după mandatul ambasadorului Valeriu Ticu, în timp ce în Namibia și Zambia activitatea reprezentanțelor a încetat încă din anii '90.

Responsabilitatea de la distanță și riscul pierderii definitive a patrimoniului

În prezent, administrarea acestui patrimoniu exotic revine Ambasadei României la Pretoria, condusă din 2021 de Monica-Cecilia Sitaru, care a preluat ștafeta de la Marius Constantin Borănescu. Totuși, distanța geografică și lipsa unor proceduri clare de protejare a activelor au transformat aceste proprietăți în ținte sigure pentru însușirea frauduloasă. Auditorii avertizează că inacțiunea prelungită nu a dus doar la degradarea fizică a clădirilor, ci a creat un risc real ca ocupanții rău-platnici să devină proprietari de facto. Recomandările actuale vizează o inventariere riguroasă a debitelor și o ofensivă juridică susținută pentru a pune capăt unei perioade de două decenii în care statul român a subvenționat, paradoxal, ocuparea ilegală a propriilor sedii diplomatice.