Bogdan Rațiu, laureat „Merito” (2019) și profesor „Aspire for teachers” (2017), este profesorul de limba română apreciat mai mult la nivel național decât în propria lui comunitate – așa cum din păcate se întâmplă cu tot mai mulți mureșeni.

Profesorul de la Bolyai este cunoscut în toată țara drept profesorul de la care elevii maghiari învață cu plăcere limba română.

Are 34 de ani și este târgumureșean get-beget. A absolvit Facultatea de „Științe și litere” a Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș și a obținut doctoratul în filologie al aceleiași universități. De zece ani predă la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”, dar a fost și dascăl la țară și mai apoi la Colegiul Național „Al. Papiu Ilarian” și Colegiul Național “Unirea”, iar acum este și lector la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Litere „George Emil Palade”.

 

Cum definiți analfabetismul funcțional și în ce măsură credeți că acesta este prezent sau nu la elevii din Târgu Mureș?

Analfabetismul funcțional este definit foarte clar în Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții” (2018/C 189/01), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și reprezintă ”capacitatea de a identifica, înțelege, exprima, crea și interpreta concepte, sentimente, fapte, opinii, atât verbal, cât și în scris, folosind materiale vizuale, auditive și digitale în diferite discipline și în diferite contexte”. Pentru mine este un semnal de alarmă cifrele oferite de OECD, deoarece ele demonstrează că mulți dintre elevi nu au dezvoltate capacități fundamentale care să le permită să facă față în câmpul muncii. Testele standardizate se fac independent de curriculum, ceea ce demonstrează lipsa unei consecvențe în dezvoltarea competențelor de bază și a gândirii critice. Dar analfabetismul funcțional este dependent atât de motivația elevilor față de învățare, de reziliența acestora, de starea psiho-efectivă din clasă, precum și de carențele financiare, sociale ale familiilor elevilor. Din păcate, datele pe care le dețin nu se focalizează asupra a ceea ce se întâmplă în județul Mureș. În plus, nu am găsit datele necesare pentru a corela și a observa anumite raporturi între notele de la examen și datele Pisa, nefiind disponibil online documentul ”Starea învățământului mureșean (2018-2019)”. Din acest motiv, nu pot răspunde decât din experiența la clasă, unde am observat că există o carență în ceea ce privește modul în care elevii operează cu gândirea analitică și sintetică, pentru că utilizarea unor strategii și metode specifice doar la anumite discipline nu facilitează suficient dezvoltarea elevilor pentru a face față testărilor internaționale și dezvoltării eficiente.

Faptul că o parte dintre elevii pe care îi preluati în clasa a IX-a nu au formate competențe de comunicare în limba română, poate fi definit ca o formă de analfabetism funcțional?

Competența de comunicare este o componentă fundamentală în zona verbalului, a transmiterii și receptării de mesaje. Această competență se bazează pe cunoștințe, capacități, atitudini evaluate și în determinarea gradului de analfabetism funcțional. Automat un nivel scăzut de cunoștințe lingvistice determină apariția analtfabetismului funcțional. Dar, cu certitudine, poate fi recuperat în anii de liceu, în funcție de motivația elevului, de autodeterminare și de sprijinul familiei.

Mulți părinți ai elevilor maghiari se plâng de faptul că felul în care este construită programa de limba romana îi indepărtează de plăcerea de a învăța românește. Cât adevar este în această afirmație și cum vedeți felul ideal de a-i învăța pe maghiari limba română?

Da, cred cu adevărat că pentru elevii aparținând minorităților naționale e necesară o altă programă și pentru un act autentic și eficient de învățare, de alte manuale decât cele destinate elevilor români nativ. În acest moment, elevii de gimnaziu învață după o programă adaptată declarativ pentru elevii din școlile cu predare în limba maghiară. Totuși, fără să-mi doresc să intru în polemică, cred că gestul a fost făcut pripit, fără o cercetare relevantă în domeniul bilingvismului, fără abordări experimentale, fără studii longitudinale pentru o monitorizare a modului în care se formează competențele elevilor în corespondență cu gradul de dezvoltare cognitivă și cu contextul social și lingvistic, fără evaluări de impact. Cred că este extrem de dificil de găsit un model curricular optim pentru acești elevi dacă nu se va investi în cercetare și se va miza doar pe experiența profesorilor din grupul de lucru: experiența este a trecutului și a unui mod optim de lucru pe termen scurt, iar cercetarea fundamentuează coerent viitorul.

Se spune că aveți o metodă aparte de predare, mai ales pentru elevii care nu stăpânesc bine limba română. În ce constă această metodă?

Nu cred că am o metodă eficientă cu caracter universal. Și azi am citit metode noi, am căutat în bibliografii străine ce pot adapta pentru semestrul care urmează. E dificil de oferit un model pentru că elevii cunosc la un nivel diferit limba și atunci trebuie să intervii în funcție de achizițiile lingvistice ale fiecăruia, pentru a se ajunge la un nivel la care se poate preda profund și literatura. Recunoscă că nu sunt ore dedicate strict literaturii și receptării, nu sunt la început ore interactive cu muncă pe grupe. Realitatea bate cartea de didactică și este vorba și de un efort de schimbare a mentalității; acolo e altitudinea unui adevărat „profesor de română la maghiari”. După ce învățăm despre nevoi concrete de supraviețuire lingvistică elementară, urmează să lucrăm tematic pentru a îmbogăți vocabularul, pentru a crea fundamentul lingvistic; cuvintele învățate le corelez cu anumite aspecte din morfologie sau sintaxă și cu texte create în funcție de câmpul semantic învățat și de aspectele teoretice pe care le utilizez ca ancore, schematic. În modul acesta parcurg teme și câmpuri semantice diverse, ajungând să îmbogățesc limba, folosindu-mă și de „caracterul interactiv” de însușire a limbii și de „limba în funcțiune”. În acest fel, limba va intra într-un proces complex, având rol experiențial, interpersonal și funcție textuală. Încerc mereu să-mi răspund la următoarele întrebări: cum poate elevul să utilizeze limba pentru a comunica cu ceilalți despre ce se întâmplă/ s-a întâmplat/ se va întâmpla? Cum poate elevul să utilizeze limba corect când interacționează cu ceilalți? Cum poate elevul să utilizeze limba în tipare textuale optime scopului comunicării?. În acest mod, materialul lingvistic poate fi re-creat între uz și normă, în scenarii didactice care vizează: gramatica în contexte sociolingvistice naturale pentru ca elevul să perceapă limba autentic; prezentarea teoretică a aspectelor de limbă în mod schematic cu exemple care să surprindă atât nuanțele formelor, cât și sensurile și modul de utilizare a structurilor. Includ și exerciții de contextualizare a celor teoretizate, exerciții care să controleze practica limbii, pentru ca apoi să se varieze contextele prin pretexte care să activeze limba atât în sarcini de receptare orală, de producere de discurs oral, cât şi de scriere de diverse texte în care să se folosească noțiunea studiată pentru a se utiliza limba personalizat, corect, logic și fluent.

Ascultați și interpretați la ore texte din muzica românească. Care este rolul acestor exerciții?

E adevărat. Acum câțiva ani mi-a trecut prin minte ideea decanonizării lecțiilor mele, a modului în care abordez literatura, observând că nu-i sensibilizez suficient pe elevi în fața fenomenului cultural. Trăim ”timpuri lichide”, iluzia imaginii ne fură, iar cultura elitistă cu cea de masă pot coexista și produce plus valoare. Atunci am și început să cercetez, să văd cum se tratează această idee în spațiul occidental și am ajuns să înțeleg cum pot conecta domeniile culturale într-un demers integrator care să-mi atragă elevul spre lecție, să fie interesat, să fie motivat să caute ulterior informații, să poată face conexiuni, să înțeleagă relevanța operelor canonice, a valențelor estetice și să integreze în propriul sistem de cunoștințe și valori ceea ce a învățat. Opera pe care o citim rămâne centrul, dar conexiunile dezvoltă memoria culturală și deschid elevul spre esența artei. Prin aceste exerciții încerc să transfer spectacolul imaginii din media în clasă; descoperim mult mai ușor că și cultura este un spectacol adevărat și provocator.

Nu sunteți un adversar al consumului de social media de către adolescenți. Ce credeți că aduce acesta în plus în dezvoltarea intelectuală a tinerilor?

Elevii de acum sunt diferiți de elevii de acum zece ani, când am început ca profesor. Asta e frumusețea meseriei, să fii nevoit să te adaptezi nevoilor generațiilor din prezent. Adolescenții de azi sunt informați, citesc, dar nu ceea ce citim noi, profesorii. Rețelele sociale domină viața fiecăruia și nu se va diminua consumul de internet, ci din contră. Și atunci, ca profesor, am început să învăț despre alfabetizarea media, să fac cursuri alături de Centrul pentru Jurnalism Independent, să infuzez în orele mele momente care să construiască profilul cetățeanului digital. I-am învățat să gândească critic informația, să se informeze corect, să înțeleagă la ce riscuri se supun și, inclusiv, ne-am îndreptat spre o retorică digitală și spre cum se scrie pe motoarele de căutare. Trăim alte timpuri și trebuie să știm să le valorificăm.

Nu ați avut niciodată un elev care să pice la examenul de Bacalaureat, iar în timp ați avut și olimpici naționali. Cum reusiți acest lucru?

Cred că elevii mei văd pasiunea și determinarea mea. Nu sunt un profesor ușor de acceptat la clasă, sunt mai dinamic, mai arborescent în discurs, deschis și cu o altă concepție despre modul în care tinerii de azi sunt învățați să abordeze lucrurile. Recunosc că lucrez cu elevi cu potențial, ambițioși care au scopuri clare, iar după ce le câștig încrederea, învățarea se produce firesc. Dacă cineva nu vrea, mă ambiționez eu să-și dorească și, alături de părinți, cu ore suplimentare de consultații, se dau rezultate.

Ati obținut și note de 10 la Bacalaureat cu elevi maghiari. Care este secretul prin care un elev maghiar ajunge să îndragească limba română?

Da, a fost o bucurie în ultimii ani să avem la Liceul Teoretic ”Bolyai Farkas” note de 10 la examen, atât eu, cât și colega mea Nagy Judith, cu care colaborez în tot de când am ajuns în liceu; am pariat că se poate să creăm elevi care să obțină un punctaj foarte bun. Nu cred că e vorba de secret, ci de a-l determina pe elev să se pregătească cu conștiinciozitate pentru examen. Dacă trei ani de liceu am învățat lieratura tematic sau diacronic, am fost creativ prin proiecte și alte activități, în ultimul an am mizat pe o învățare temeinică pentru examen și am suplimentat efortul lor prin consultații pe niveluri de performanță ale elevilor, am încercat să finisăm limba și să mizăm pe gândire critică, creativitate și memorie. Deși sunt criticat, uneori, de faptul că cer și informații memorate, în urma studiilor semnate de Hans Markowitsch sau Endel Tulving, am conștientizat că generațiile de azi au o capacitate de atenție diminuată, iar capacitățile superioare se pierd dacă nu este dezvoltată întreaga personalitate a elevului; din acest motiv intervin în învățare prin rafinarea culturii folosind și memoria elevilor.

Care este cea mai mare satisfactie pe care ați avut-o, până acum, în meseria de dascăl?

Multe momente frumoase. Săptămânale. Mereu am spus că sunt un profesor fericit când sunt cu elevii. Sunt norocos că am avut de-a lungul timpului, în toate școlile în care am lucrat, elevi fantastici, care și-au arătat mulțumirea față de ceea ce le-am oferit. Mă mir de unde au atâta ingenuozitate să-mi transmită acel ,,mulțumesc” pentru care depunem atât de mult efort.

Vorbiți limba maghiară? Cât de important este ca cele două comunități ale Târgu Mureșului să își vorbească una alteia limba?

Nu vorbesc limba maghiară. Eu am încercat să învăț limba maghiară din prietenie pentru oamenii din jurul meu, dar nu am avut succes. Cele două comunități cred că pot comunica în limba română, iar eu am avut mereu o comunicare normală și o atitudine etică cu toată lumea.

Predați la un Liceu care în martie ’90 s-a aflat în centrul conflictului interetnic de la Târgu Mureș. Considerați cauzele conflictului de atunci stinse total? Credeți că elevii dumneavoastră vor reuși să facă uitate acele tipuri de conflicte?

Aveam 3 ani în ’90. Am auzit mereu aducându-se în discuție acel moment. Crescând într-un cartier și într-o familie normală din Târgu Mureș, eu nu am avut nicio problemă cu maghiarii, nu am discutat despre lucrurile acestea, cu elevii nici atât. Eu trăiesc foarte simplu, nu m-a interesat această problemă, chiar mă irită faptul că la Târgu Mureș nu putem ajunge la niște relații mai mature între români și maghiari – doar suntem în 2020 și Europa ”caută” altceva de la noi. Eu cred că, în relația mea cu elevii maghiari, am înțeles alteritatea culturală, respectul este dominant, iar poate din cauza temperamentului meu nu m-a interesat dacă o persoană ar putea avea ceva cu mine din motive etnice. Le exclud din mintea mea!

Ce ați schimba în învățământul din România și, în mod particular, la învățământul din județul Mureș?

Aș dori să se schimbe modul în care se raportează societatea la educație. Educația este viitorul și are impact în viața fiecărui cetățean, însă modul în care am căzut în discreditarea educației nu cred că este o opțiune eficientă pentru noi ca societate. E nevoie de mai multă încredere în profesioniștii din educație, în cei care nu doar postează pe rețelele sociale, ci fac cercetare, în profesorii care cu adevărat au impact asupra elevilor și nu doar strâng diplome și dosare. La nivel micro, cred că nu se cunoaște importanța și efectul meritocrației, a modului în care se poate miza pe profesori și pe elevi, cum pot fi angrenați în proiecte sustenabile pentru colectivitate. Apoi, domină o simulare a performanței, iar pentru a putea pune bazele unei reforme trebuie verificat dacă documentele se potrivesc cu realitatea, iar coborârea în școli, identificarea cauzelor reale, a oportunităților și a adevărului din clasă poate fi un prim pas. O altă problemă este iluzia transformării continue a sistemului – de 10 ani la catedră nimic nu m-a bulversat și nu m-a determinat să caut, să investesc în mine, să mă redescopăr ca profesor, să reconstruiesc demersul didactic. Ceea ce am făcut, căutările mele, cercetarea pe care mi-am asumat-o, a fost pentru că eu simțeam că la clasă nu formez un elev pentru ziua de mâine, ci unul ancorat în desuetudine. Odată și odată societatea și sistemul trebuie să se pregătească de transformare, nu doar să o mimeze.

Ați afirmat că „generația mea și cei mai mari decât mine au fost extrem de permisivi cu ceea ce s-a întâmplat în societate”. Sunteți mulțumit de orașul Târgu Mureș, la modul general? Care credeți că sunt primele trei lucruri care trebuie schimbate?

Locuiesc în Târgu Mureș de când m-am născut. Nu mi-am dorit să locuiesc în alt oraș, să studiez altundeva, pentru că cred foarte mult în ceea ce poate să-ți ofere acest oraș. Însă, e adevărat că în ultima perioadă, simt o stagnare a orașului, intrarea într-o inerție care pe termen lung este dăunătoare. Prima problemă, cred, este plecarea într-un număr atât de mare a tinerilor foarte bine pregătiți care duce spre o aplatizare a concurenței. Resimt schimbarea de generație și faptul că mulți amici au părăsit orașul, fiind nemulțumiți de ceea ce li se oferă. Consider că e esențial modul în care ne raportăm noi, cetățenii, ca masă critică la ce se întâmplă în oraș și că trebuie să decidem obiectiv ceea ce ne dorim, să fim mult mai implicați la nivel civic și să ne racordăm la ceea ce se întâmplă în orașele mari și la cursul Europei. Deseori resimt hiatusul dintre alte orașe și noi; poate unii au o voce cu o mai mare rezonanță.   În plus, ar trebui înlocuit festivismul cu munca asiduă și colaborativă, un ritm de ”supraviețuire” cu o atitudine de ”emancipare”.

Veți face vreodată politică?

Cred că sub influența tehnologiei vom asista la o modificare a percepției lumii, a discursurilor publice, a forțelor care se vor coagula înspre organizare eficientă, coeziune și conviețuire… poate atunci vechiul și prezentul mod de a gând politica va fi abandonat. Iar atunci, dacă voi dobândi suficientă expertiză și înțelepciune poate voi face politică, totul depinde de context foarte mult și de modul în care societatea se va schimba.

Articolul precedentADEVĂRUL despre Autostrada Târgu Mureș – Câmpia Turzii
Articolul următorCentura Târgu Mureșului, resuscitată în ianuarie?