Deseori, mergem la sute de kilometri distanță, pentru câteva ore petrecute în compania unor legende și a unor locuri deosebite. De cele mai multe ori însă, uităm că foarte aproape de noi sunt adevărate comori arhitecturale, povești deosebite, oameni și mâncăruri pentru care alții ar veni de departe. Începând de astăzi, realitateademures.net vă prezintă variante de petrecere a timpului liber în județul Mureș, care cu siguranță nu vă vor dezamăgi. Astăzi, inaugurăm rubrica TURIST ÎN MUREȘ și vorbim despre Sângeorgiu de Mureș.
În aceste locuri, se aflau o abație și o biserică, pe ruinele cărora, la 1569, familia Kornis și-a construit un Palat, din materialele căruia a luat prima formă, prin anul 1759, actualul Castel Rhédey, care a adus faima micului orășel mureșean. Sângeorgiu este celebru în toată lumea pentru că aici s-a născut și a fost înmormântată, după ce a murit la numai 29 de ani, Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, bunica Reginei Maria-Victoria a Marii Britanii, stră-străbunica actualei Regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a. Pe un deal unbros, În curtea Bisericii Reformate din Sângeorgiu, familia Rhédey are o criptă, restaurată cu sprijinul Casei Regale Britanice.
În Bezidu Nou, aparținător de Sângeorgiu de Pădure, au trăit ultimii sabatarieni ardeleni, până în 1868, când au trecut la religia iudaică. Aici, comuniștii au construit un baraj, ale cărui lucrări de ridicare au înghițit întregul sat cu 180 de case și Biserica locului. Peste timp, pe singurul zid rămas în picioare, oamenii au scris că “acum satul Bezidul-Nou se află pe fundul lacului. Foştii locuitori ai celor 180 de case, răspândiţi prin lume, îl plâng şi azi. Rugile romano-catolicilor, unitarianilor, greco-catolicilor şi ale sabatarianilor ardeleni s-au muţit pentru totdeauna. Acest loc să fie simbolul toleranţei între religii“. Povestea locului, devenit acum lac de pescuit cu priveliște ce îți taie respirația, a devenit un magnet pentru mii de turiști, care vin să vadă satul înghițit de ape.
Sângeorgiu de Pădure este și locul în care se spune că se face unul dintre cele mai bune deserturi. Prăjitura asta delicată, din viță nobiliară, are multe nume, date de locurile în care este savurată. Se spune că era una dintre preferatele lui Karol Józef Wojtyła, cel ce avea să devină Papa Ioan Paul al II-lea, încă de când acesta când era elev de liceu. Pe vremea aceea, desertul era știu în Polonia drept napoleoska sau kremowska, dar aprecierea Papei i-a adus numele de kremówka papieska – cremeșul papal. Belgienii o știu drept carré glacé, în Germania se numește Kremschnitte, iar în Anglia vanilla slice. Prin anumite părți, românii îi spun cremșnit, iar în Ardeal e știută cremeș. Cel mai bun e gustul de prin părțile secuiești și cum noi aducem gustului tribut, îi zicem KRÉMES. Cel mai bun îl găsiți la Sângeorgiu de Pădure.
foto: Sângeorgiu de Pădure/Bezidu Nou, autor: Barabási Attila-Csaba
