Numele Zaului de Câmpie, frumoasa comună mureșeană, se trage, pare-se, de la unul din bogații lumii feudale, botezat Zach.

Locul este unic în România și în Europa, grație gingășiei unei plăntuțe de numai o șchioapă. Cu viață veșnică, dar cu o floare purpurie ce trăiește doar șapte zile pe an, bujorul de stepă a ajuns prin aceste locuri acum peste 10.000 de ani și i-a plăcut atât de mult în Zau de Câmpie, că n-a mai vrut să meargă nicăieri în țară, dar nici în Europa, la o altitudine atât de mare. Bujorul i-a minunat pe înșiși savanții de la Viena și o face și astăzi, în rezervația de numai trei hectare, dar în care mii și mii de oameni vin în fiecare an, în săptămâna de înflorire de la marginea Prierului și începutului de Florar.

Delicatele flori atrag, în fiecare primăvară atenția vizitatorilor și a fotografilor. Mii de poze apar în fiecare an în mass media și pe rețelele de socializare. Una dintre primele fotografii ale perioadei de înflorire din 2019, cu un impact vizual deosebit, a fost realizată de târgumureșeanul Barabási Attila-Csaba.

În acest an, rezervația de bujori nu poate fi vizitată, din cauza vremurilor speciale pe care le trăim.

Zau de Câmpie a fost temelie și pentru inimi înduioșate. Se spune că baronul Ugron, ambasador al Imperiului Austro-Ungar în Rusia, ar fi construit Castelul din Zau ca semn de dragoste pentru una din fiicele țarului Nicolae al II-lea. I se spune “Castelul Calendar” pentru că, în arhitectura lui, numără timpul: are 365 de ferestre, 52 de camere, 4 turnuri, 12 holuri și 7 terase. Fata nu a fost însă impresionată de mărețul gest și i-a cerut baronului să paveze drumul către Castel cu bani de aur. Ugron nu i-a putut îndeplini dorința, fiind deja falit. Ani mai târziu, prințesa și toată familia ei au fost uciși, iar contele, îndurerat, nu s-a mai căsătorit niciodată.

Oamenii și natura și-au făurit, aici, o lume a lor. Valea și-a făcut singură bălți, iar mâna omului a creat baraje, le-a crescut în iazuri și heleștee, devenite știute pentru crapii care și-au făcut sălaș aici. După război, iazurile din Zau au ajuns la peste 250 de hectare.

*din volumul ISTORIE CU GUST, primul ghid gastro-turistic al județului Mureș

Articolul precedent9 CAZURI NOI de coronavirus în județul Mureș, raportate astăzi
Articolul următorZece medici rezidenţi de la Târgu Mureş, detaşaţi la Spitalul din Miercurea Ciuc