Motivul barbar pentru care se crede că mărțișoarele conțin culorile alb și roșu

Mărțișorul, un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, inclus în lista reprezentativă a patrimoniului imaterial UNESCO și care, potrivit legendei, ar fi fost tors de Dochia, este un simbol al trecerii de la iarnă la primăvară și un vestitor al înnoirii. El aduce speranța, bucuria, iubirea și concilierea în viețile celor care îl dăruiesc sau îl primesc.

Mărțișorul este dăruit mai întâi între oameni, apoi este oferit plantelor și, prin extensie, întregului Univers. Astfel, prin răspândirea mărțișorului, omul dorește să echilibreze principiile contrare și complementare care îi guvernează Universul, precum viața-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificații cuprinse în albul și roșul șnurului, potrivit enciclopedia-dacica.ro.

Pe vremuri, mărțișorul consta într-un bănuț de aur prins de un găitan de mătase împletit cu fire albe și roșii, pe care persoana care îl primea îl purta la gât până când întâlnea primul trandafir înflorit, pe crengile căruia depunea apoi darul primit. Bănuțul însemna Soarele la trecerea dintre anotimpuri, îmbelșugarea, iar firele albe și roșii ale găitanului însemnau fața albă ca un crin și rumenă ca o roză.

Mărțișor, Mărțișug sau Marț a fost consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar și la bulgari și albanezi. Țăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor și a nenorocului.

Copiilor li se lega o monedă de argint la mână cu un fir răsucit de lână sau de bumbac alb și roșu ca să fie feriți de boală, pe care aceștia îl legau după 12 zile în pom ca să fie pomul roditor. Vitelor li se agăța fir roșu cu alb ca să fie sănătoase și la fel, bune de rod, potrivit cercetătorilor de la Muzeul Național al Țăranului Român.

O altă variantă de mărțișor autentic presupune ca șnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, și unul roșu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul șnurului, cu femininul reprezintă în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric și cosmic, după cum afirma cercetătoarea Sabina Ispas.

În unele sate din Moldova șnurul era confecționat doar din lână roșie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului, destul de răspândită în trecut.

În alte localități, mărțișorul era tricolor, în două variante cromatice - roșu, alb și verde sau roșu, alb și negru, așa cum reiese din informațiile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o localitate cu populație preponderent românească, aflată în prezent în Ucraina. Și moldovenii stabiliți în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea au păstrat varianta mărțișorului tricolor, cu firul negru.

Conform studiilor etnologice, mărțișorul este strâns legat de tradițiile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative și astronomice.

Preluat de lumea urbană și devenit modă, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier și podoabă, ținut la piept, primit ca suvenir și, mai nou, drept cadou.

În prezent, mărțișorul este oferit și virtual, pe platformele de socializare, prin imagini sau animații haioase.

Legende

O poveste legată de Mărțișor spune că Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată frumoasă, pe care un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul său, astfel că lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a învins zmeul în luptă și a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, însă nimeni nu și-a amintit de tânărul luptător care zăcea în palatul zmeului, după luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare, iar în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

La români, mărțișorul, ca obiect simbolic, este corelat și cu Dochia, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 martie. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre șnurul de mărțișor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăși legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia toarce firul anului primăvara, la nașterea timpului calendaristic.

Un mit din Moldova legat de mărțișor spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să îl ajute și a început să dea la o parte zăpada și să rupă ramurile spinoase. Iarna s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut peste floare și a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezintă niște pietricele perforate și purtate la gât sub formă de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb și roșu, aranjate alternativ.

Se presupune că albul și roșul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, roșul sângelui era asociat cu viața, fertilitatea, adorația și sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheții și a norilor. Astfel, albul și roșul, puse laolaltă, ar semnifica dorința despărțirii de iarnă.

Sărbătoarea Mărțișorului se mai întâlnește la aromâni, la bulgari, care o numesc Martenița, dar și în Macedonia și Albania.

Pe 6 decembrie 2017, Mărțișorul a fost acceptat pentru a fi inclus în lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanității. Decizia a fost luată în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud.